„Cu dragostea… cum e cozonacul. Scoţi ouăle din frigider, să nu fie reci; cerni făina decuseară şi o laşi la căldură, în covată, până dimineaţa înainte de răsăritul soarelui… Fierbi laptele, pregăteşti maiaua, dar mai înainte încerci făina si drojdia; pregăteşti apoi şi miez de nucă, şi cacao, şi esenţă de rom, şi vanilie, şi coajă rasă de portocală, şi zahăr, şi stafide, şi..., şi... şi nu mai ştii ce să pui în el să fie bun. Apoi îl frămânţi şi-l baţi pînă îţi scoate sudorile din tine. Îl pui la căldură, ferit de curent, să crească. După aceea îl pui în tăvi şi iar aştepţi să crească... Şi uite aşa, de fiecare dată trăieşti aceeaşi spaimă şi bucurie a aşteptării... Apoi dai focul la cuptor, şi încerci vatra cu mălai, pui cozonacii la copt şi-i păzeşti o oră întreagă... Şi nu eşti sigură că iese bine şi-ţi bate inima până mănânci cozonacul, şi nici de tăiat nu-l poţi tăia de prea fierbinte că se încruzeşte. Mai trebuie să ai puţină răbdare să se mai răcească: abia atunci poţi spune cum a ieşit cozonacul şi pentru ce ţi-a bătut inima... Doar când îl guşti după atâta răbdare poţi spune că e bun.. Tot aşa şi cu dragostea, Georgiano,... Numai că acum, pentru voi, dragostea e ca un aluat de clătite: două ouă, acolo, aruncate într-un castron; puţin lapte şi făină cât cuprinde, numai atât cât să curgă ca o smântână destul de groasă; o pârleşti pe o parte şi pe alta, ungi cu ceva dulceaţă şi gata, o mănânci! Cozonacul, însă... (...) Nu mai aveţi timp pentru... cozonac! Pentru voi, dragostea e aşa, ca o clătită pârlită pe o parte şi pe alta. Mi se pare că voi spuneţi la asta sex!“ Fragment extras din romanul „Într-o singură noapte“ scris de Doina Ioneţ.
Un comentariu:
interesant articol!
Trimiteți un comentariu