Legenda Lacramioarei

In Rai nici o minune placuta nu lipsea/ vazduhul lin, racoare, a crini amirosea/ Caci albele potire in veci tot inflorite/ scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite./ Lumina era moale si-ndemnatoare soptii/ Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii./

Prin arbori cantau pasari, prin aer zburau ingeri/ Si nu gaseau rasunet in el a lumii plangeri./ Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:/ " Nici umbra de durere aice nu patrunde" ./

Pe maluri verzi,frumoase,de rauri limpezite/ stau suflete blande, iubinde, fericite,/ gustand in linistire cereasca veselie/ ce-n fiecare clipa cuprinde-o vecinicie./ Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare.../ Avea orice minune, dar ii lipsea o floare.

II/ Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,/ Un suflet alb s tanar pe-un nor de dulci parfume;/ Iar sufletele toate ii ies lui inainte,/ Primindu-l cu zambire, cu gingase cuvinte,/ si-i zic: " in Raiul nostru bine-ai sosit, copile!/ Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?"/ "Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare/ pe alta mai ferice si-n veci nepieritoare. "/ "Cum, nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?"/ "Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa/ Si vecinic dupa dansa voi plange cu durere!"/

Zicand, copilul plange, lipsit de mangaiere,/ si lacrimile-i calde se schimba-n lacramioare./ DE-ATUNCI NU MAI E LIPSA-N RAI DE NICI O FLOARE!/