Bucuria naturii

Se pare ca in ultima vreme toate lucrurile sunt duse la extrem,unul negativ, din pacate. Un copac nu mai are voie sa infloreasca, pentru ca a inflorit prea devreme, soarele nu mai are voie sa ne mangaie pentru ca temperatura e prea mare, vantul nu mai are voie sa adie pentru ca evident VA URMA O VIJELIE:))! Frumusetea unei pajisti trece neobservata pentru ca primul gand care ne vine in minte este: vai cat este de uscata.... Si exemplele ar putea continua Asadar traim niste vremuri in care orice se intampla, trebuie sa ne puna pe ganduri, sa avem acest scepticism, ca nu e a buna si ca ceva rau va urma.... Vremuri apocaliptice ar spune unii, sau chiar spun, sau chiar sunt.....cine stie... Foarte bine, traim vremuri apocaliptice, dar de ce nu ne putem bucura de natura, fara sa ne gandim ca lucrurile nu mai sunt normale, si ca asa scrie la carte ca va fi.... Mass-media isi are rolul sau de "prima putere in stat", si sunt platiti si invatati sa ne prezinte stirile pe acest ton. Ca daca e vara, e cald, si temperatura indrazneste sa urce putin, imediat apare o stire cu un titlu socant si prezentata ca intonatie si decibeli ca si cum ar fi prapadul lumii..... Daca e iarna si ninsoarea a depasit cota de anul trecut, sau conform nu stiu carei statistici e chiar de-a dreptul infricosatoare, evident e un semn rau! Nu ne mai bucuram de zapada si de frumusetea iernii penru ca....s-ar putea sa fie ultima iarna pe pamant.... Intr-adevar, schimbari sunt, si nu spun doar specialistii, traim asta pe pielea noastra...dar mai stim si faptul ca adaptabilitatea corpului uman ne uimeste asa cum ne uimesc si aceste "noi" fenomene. Dar stau si ma gandesc, mai stiau eu dragii nostri bunici, strabunici de atatea coduri, galbene, verzi sau de atatea statistici ale fenomenelor....ei stiau una si buna...a fost un an prost...judecata lui Dumnezeu....Nu cum este acuma, una doua, televiziunea insira culorile codurilor si anul de cand nu a mai plouat la Rachitoasa sau stiu eu unde.... Sa lasam deci pe dragul nostru soare sa ne ofere din caldura sa, ploile sa ne imbogateasca culturile si sa ne bucuram, sa admiram natura nu sa o examinam, pentru ca asa e natura! si sa dam slava lui Dumnezeu "pentru frumusetea zidirii mainilor Sale".

nu mai suport linistea.....

poate parea ciudat titlul...poate parea ciudat si ce voi scrie dar si faptul ca nu ar avea legatura cu tematica acestui blog....ei bine nu mai suport linistea....exact asa.... Ieri am vbit cu verisoara mea de 9 ani la telefon. De obicei vorbesc cu ea pe internet (messenger). Pe parcursul conversatiei mi-a zis ca mama ei i-a interzis sa mai intre pe internet de acum incolo....Lucru care evident m-a bucurat foarte, dar in acelasi timp m-a pus pe ganduri....Are perfecta dreptate matusa mea! De fiecare data cand eram acasa si internetul nu funciona, eram oarecum nelinistita si nu suportam linistea deplina a camerei mele....nu ma multumea nimic...sa citesc nu=mi venea...sau fac treaba nici atat...de plecat nu aveam treaba pe nicaieri...si pur si simplu stateam in camera si ma uitam in jurul meu si imi suna in minte intrebarea/afirmatia: nu mai suport linistea....? cred ca totul pleaca de la continua incercare a omului de comunicare, de a iesi in evidenta cu ceva, de a isi impartasi ideile, curiozitatile, stiinta. Si o carte daca citim trebuie neaparat parca sa spunem mai departe despre ea, un citat din ea, sau ceva macar. Iar in ziua de azi cand curajul nostru de comunicare nu se rezuma decat la internet, se pare ca e singura cale...lucru care este trist de altfel....pentru ca desi avem biblioteci intregi ne plictisim foarte repede...pentru ca citind o carte nu avem acces si la o adresa de mail, pe care sa navigam simultan cu citirea, sau un site cu nu stiu ce poze de pe nu stiu ce meleaguri, sau pur si simplu un google unde sa dam search la orice cuvant pe care nu il cunoastem din carte....asadar, eu cred ca nu mai suport linistea, pentru ca nu mai am rabdarea necesara sa fac un singur lucru o perioada mai indelungata....iar internetul asta face...poti sari de la o "activitate" la alta in cateva secunde....cu un acces de informatii nelimitat.... Nu mai mentionez de faptul ca sunt ferm convinsa ca nu as mai avea stare sa mai stau cu nasu si in niste cursuri si sa mai invat....grav....foarte grav... Asadar cu rabdarea stau cam prost, sau poate ca e vorba de o delasare "in voia internetului", o comoditate care ne face sa credem ca ne simtim bine, ca suntem oameni binevoitori cu altii (cei din lista de mess), ca impartasim (ne dam mari) cu lucruri pe care le afisam pe la status si avatar, ca nu ne plictisim niciodata avand o ocupatie continua, dar imediat cum stam 5 minute deja punem la status: plictisit..., si lista ar putea continua... Asadar calculatorul (internetul) nu e decat un surogat, si aceasta liniste de care spuneam trebuie mereu acoperita cu ceva...iar acest surogat este cel mai la indemana si cel mai atragator... Sunt curioasa cum ar explica Sfintii Parinti acest fenomen....dar cine stie poate ca voi afla candva....