"Baieti..asta sigur nu e o simpla intamplare"

Acum aproximativ 2 luni am descoperit niste tineri frumosi, care pareau sensibili si talentati. E vorba despre o formatie de muzica usoara din Republica Moldova, numita Millenium. Mi-au placut foarte mult, am ascultat melodiile lor si mi-am dorit sa-i vad intr-un concert. Dupa 2 saptamani intr-o dimineata, m-a sunat seful meu si m-a trimis la Buhusi sa construiesc un raftulet. Oraselul se pregatea de sarbatoare. Am intrebat vanzatoarea de la magazinul unde construisem raftuletul cine va concerta. Prima formatie enumerata a fost Millenium. Am ramas uimit. Abia auzisem de tinerii acestia, mi-au placut si intr-un timp atat de scurt am primit si sansa de a-i vedea. In urmatoarea zi, am convins cativa prieteni sa mearga cu mine sa vada concertul, a fost de neuitat. Dupa spectacol am incercat sa facem cateva poze cu membrii trupei si am reusit. Cu unul din membrii, pe nume Gheorghe, am reusit sa stam cam un minut de vorba, obtinand si o adresa de e-mail. In urmatoarele saptamani am mai comunicat cu el, insa nu foarte mult. Dupa aceste 2 luni de la momentul in care, cum am spus, am descoperit acesti tineri, impreuna cu Ionut am plecat in Republica Moldova, sa vizitam Chisinaul asa cum am mai facut noi cu alte orase. Nu vorbisem cu Gheorghe de un timp, asa ca n-am avut ocazia sa-i spun ca voi veni la el in oras. Am gasit o capitala mai mare decat ne asteptam si chiar mai frumoasa decat ne imaginam. Am colindat orasul si la un moment dat am ajuns intr-un parc pe o banca. Ne odihneam si ciuguleam dintr-un pachet de biscuiti discutand despre farmecul orasului. Un biciclist trece grabit pe langa noi. Mi s-a parut ca era Gheorghe, am alergat dupa el fara rezultat. Cand am pornit din nou la colindat, n-am apucat sa mergem prea mult, am observat biciclistul intorcandu-se. Am luat hotararea sa-i ies in cale sa-l opresc. -Gheorghe? -Da, de unde ma cunosti? -Oh, Doamne, ce intamplare, sunt Razvan, am vorbit pe mail. -Dar esti din Romania, cum ai ajuns aici? Cu un singur lucuitor al Chisinaului mai vorbisem in viata mea si cu acela virtual. Intr-un oras atat de mare sa-l intalnesc tocmai pe acela, a fost fantastic. Ne-am apropiat de lac, unde astepta si Ionut. Am inceput sa povestim cum am ajuns, si sa vorbim despre locuri in care am fost si despre cele in care ne dorim sa ajungem. Ne-am dat seama ca avem multe lucruri in comun, ca avem stiluri de viata asemanatoare, crezuri identice. Ne-a spus ca de foarte mult timp nu s-a mai plimbat prin acel parc si ca ideea de a se plimba i-a venit in minte instantaneu. Cand ne-a intalnit a inteles de unde. Lantul intamplarilor a fost nemaipomenit. Am inteles cu totii ca nu poate fi vorba de coincidenta. Am stabilit ca ne vom mai intalni si ca vom calatori impreuna si nu stiu ce ma face sa cred ca il vom mai vedea si chiar vom avea o misiune comuna la un moment dat.