Sa Invatam sa murim...

Marele Poet Roman, Mihai Eminescu, ne-a lasat probabil cel mai profund duhovnicesc vers din lirica romaneasca..."NU CREDEAM SA-NVAT A MURI VREODATA", insa chiar daca nu credea, cu siguranta a invatat sa moara, si ne-a lasat si noua prin acesta, ca si urmasi ai sai si ai intregului neam Romanesc, sa invatam sa murim... Insa sa murim ? de ce? intrebarea cea mai corecta e fata de ce? raspunsul e fata de lumea aceasta inselatoare, sa ne lepadam de cele vremelnice, sa murim fata de ele, ca sa traim fata de cele vesnice! mai trebuie sa invatam sa murim impreuna cu Sfintii Mucenici care si-au varsat sangele pe glia neamului nostru binecuvantat de Dumnezeu, sa murim cu ei, adica sa nu trecem indiferenti peste pamantul sfintit prin jertfa suprema, ci sa vrem sa ne fi jertfit si noi impreuna cu ei. sa invatam de asemenea sa murim unul in fata celuilalt, sa ne socotim pe noi insine cei mai mici intre frati, sa murim fata de orgoliul,trufia si mandria noastra. sa invatam sa murim fata de patimi care pun stapanire pe zi ce trece pe sufletele noastre. sa invatam sa murim cu Hristos, pe Sfanta Cruce, lasandu-ne sa fim chiar omorati de ceilalti pentru Marturisirea Dreptei Credinte, pentru ca mai apoi sa inviem tot cu Hristos intru slavita Invierea Sa! si de ce trebuie sa invatam toate acestea? pentru ca precum zice o vorba din popor "nimeni nu se naste invatat" ci odata cu trecerea timpului, luand aminte la pildele de dinaintea noastra, invatam sa traim murind si sa murim pentru a trai. Sa nu ne uitam sfintii marturisitori, care ne voe intari in vremurile de prigoana, sa ne rugam lor, caci nu voir trece cu vederea glasurile celor ce striga catre ei din pamantul pentru care si-au varsat sangele: "Sfintilor Marturisitori Romani, intariti neamul nostru in vremea prigoanei!" "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea Cea de o fiinta si nedespartita". amin