Prezentare publicatie

Titlul: "Sangele temnitei. Stigmate". Autor: Radu Gyr. Editura Vremea. Anul si locul aparitiei: 1998, Bucuresti.

Poezia lui Radu Gyr este marcata de ultimele tonuri ale simbolismului dar ethosul romanesc de la care se inspira, observarea realitatii sociale, politice si culturale din tara si din Europa, dar mai ales prin felul propriu de a gandi il fac pe romanul, pe crestinul Radu Gyr sa ramana atasat conceptiei traditionaliste, academiste, clasice in viziunea sa estetica.

Martir al convingerilor sale politice, fiind membru al fratiilor de cruce din Miscarea legionara, a fost inchis aproape douazeci de ani. Poemele sale de inchisoare, soptite in ceasuri critice de tortura, au sustinut nenumarati nedreptatiti ai soartei in puscariile comuniste.

In fapt aceasta este tema centrala a poemelor din acest volum, prin care trairile, aspiratiile, credinta sunt prezentate in modul cel mai adanc si profund. Poetul reuseste sa concentreze in versuri, facand apel direct la sentiment ceea ce e redat in publicatii ce trateaza aceeasi tema, precum: "Intoarcerea la Hristos", scrisa deasemenea de un fost detinut, Ioan Ianolide in care sunt prezentate evenimente detaliat, "Sfantul inchisorilor" in care se realizeaza un portret a lui Valeriu Gafencu, unul dintre condamnatii care ajunsese la o traire inalt duhovniceasca.

Sunt regasite in aceste poezii, pe langa tema centrala a volumului - soarta celor intemnitati pentru un crez, o multitudine de teme si motive precum: foamea, frigul, rugaciunea, ispita, durerea, neputinta, credinta, neastamparul, singuratatea, vesnicia, halucinatia, moartea, identitatea, eroismul, libertatea, ura, iubirea, visul, disperarea, rutina, speranta, boala, etc.

O parte dintre aceste poezii au fost alese pentru a fi interpretate muzical de catre un grup vocal masculin impreuna cu marele artist Tudor Gheorghe, fiul lui Ilie Tudor, unul ce a trecut prin aceleasi chinuri precum autorul poemelor.

Cum trece pe langa noi frumusetea dumnezeiasca a lumii!

Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri. Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.

Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca! Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.

In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.

Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.

Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor. Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?

Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:

Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata… cat de multe alte lucruri ratam in viata ??!! Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim. Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.

http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw&eurl=http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/01/30/un Sursa: http://laurentiudumitru.ro

Hristos te vrea tot!

Iertati-mi indrazneala fratilor, e ultimul cuvant pe care il voi mai scrie. Pr. Arsenie Papacioc ne indeamna :"Sa-L avem pe Hristos intreg totdeauna", "Dumnezeu nu are nevoie de cuvintele noastre ci de inima noastra" iar faptul ca noi petrecem destul de mult timp pe internet, ni se va imputa la Judecata, "caci o clipa este un timp foarte scump", de aceea sa incercam sa ne lepadam nu doar de televizor, avand dupa aceea indrazneala sa afirmam ca nu ne uitam la televizor, insa noi petrecem foarte mult timp din timpul pe care ar fi trebuit sa-l dedicam lui Hristos si rugaciunii pentru mantuire pe acest diavol numit internet. Hristos sa ne ajute sa ne lepadam de lucrurile diavolesti, si sa traim dumnezeieste, caci la asemanarea cu Dumnezeu suntem toti chemati. Iar tocmai prin faptul ca internetul ne desparte de rugaciune, inseamna ca ne desparte de Dumnezeu deci este un lucru neplacut Domnului.

Iertati-ma fratilor!

Hristos a inviat!

Hristos in mijlocul nostru!

"Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi." Iacov 4:7

Asta este de făcut fraţilor în aceste vremuri de cernere! Dar asta nu înseamnă să avem o poziţie opusă lui, ci înseamnă şi lupta directă cu tangalaki. Ştim din Sfânta Scriptură că în vremurile din urmă, diavolul se va desfăşura pe pământ timp de trei ani şi jumătate, cum ni se zice în Descoperirea Sf Ioan Teologul, timp în care creştinii vor fi prigoniţi, el căutând să-i întoarcă de la credinţă chiar pe cei mai statornici. Însă Dumnezeu, după această perioadă, îl va arunca în "iezerul de foc" odată pentru totdeauna. Dar cel mai culmea este că diavolul ştie acest lucru însă nu vrea să dea înapoi...De ce? Tot din Sfânta Scriptură aflăm că diavolul ştie Scripturile - când Mântuitorul este ispitit de diavol, tangalaki Îi citează din Scripturi Domnului Hristos Mat. 4:6. Atunci de ce nu încetează să fie împotriva oamenilor şi a mântuirii lor, deja ştiind că va fi nimicit pentru totdeauna? Din invidie, faţă de om, că acesta îşi poate îmbogăţi sufletul cu o comoară de mult preţ, numită smerenie. Aceasta este cununa de mare cinste pe care omul şi+o poate aşeza pe creştet, redevenind împărat peste sine şi peste toată creaţia, revenind la starea adamică de comuniune cu Dumnezeu, de trăire prin şi în Dumnezeu.Aceasta este virtutea, fraţilor, care ne va fi scut de apărare în vremurile de apoi, care iată că îşi fac apariţia. Smerenia este împotrivirea faţă de diavol, ea este pecetea tuturor virtuţilor, a noului botez al pocăinţei. Prin aceasta putem să ne ferim de pecetea fiarei, care nu este altceva decât pecetluirea unei vieţi deja închinate păcatelor şi patimilor. Smerenia este şi Sabia Duhului, şi Platoşa Dreptăţii şi Coiful Mântuirii!Ef.4:16,17 să ne îmbrăcăm dar cu acest veşmânt preafrumos, pentru a sta împotriva celui rău şi a dobândi Raiul cel mult-râvnit. Dă Doamne poporului tău smerenie pentru a putea sta împotriva celui rău şi a uneltirilor lui! Hristos a înviat!

Astia suntem noi...

Primul nostru "filmulet" :) ... nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare. E vorba despre un colaj format din poze facute in urma cu 2-3 ani:)..va urma si altul mai "proaspat"..

Mângâierea..(part.1)

Traim cu totii timpuri grele, insa Dumnezeu stia ca vor veni aceste momente...de aceea ne-a facut o promisiune menita sa ne daruiasca incredere, sa ne intareasca in credinta asigurandu-ne ca El va fi "invingatorul"... Putere se va ridica impotriva lui Dumnezeu si a celor ce-L slujesc... Ps.2:2- "S-au ridicat împaraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: :3- "Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor" ...însă... Ps.2:4- "Cel ce locuieşte în ceruri va rade de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!" :5- "Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;" Increderea si credinta noastra trebuie sa fie mare, pentru ca Dumnezeu a mai pedepsit de-a lungul istoriei si alte popoare care I-au stat impotriva si care au defaimat pe alesii Sai... Ps.43:3- "Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit" :7- "Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoala asupra noastră." ...vremurile sunt tulburi, sa ne punem nadejdea in Domnul asa cum au facut stramosii nostrii iar El ne va intari.. Ps.45:1- "Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoara." 2- "Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor." 5- "Dumnezeu este în mijlocul cetaţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă" 9-" Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde." 10-" Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu sa ne intareasca, in fiecare zi, pentru a putea sta drepti si demni inainte vrajmasilor asteptandu-L cu nadejde!

Adio, Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic Eu nici macar nu te urasc Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi, De-ai avea mamă şi-ar muri,

Ce-ai face tu şi cum ar fi De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc.

Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,

Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii.

Ofranda de Radu Gyr

Din luptele şi-nfrângerile noastre

aşternem trepte noilor destine;

o scară de mărgean peste dezastre,

să urce paşii lumii care vine.

Din fiecare rană care doare,

din orice suferinţă mai adâncă,

armuri am pus pe piepturi viitoare

şi spade-am pus în mâini ce nu sunt încă.

Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră

răsare mângâierea de mătase,

pe care mâine alţii au s-o lase

pe alte frunţi ce cresc din fruntea noastră.

Şi-atunci, în noaptea zgurii şi a zloatei,

închidem luptă, lacrimă şi rană.

Din dăruirea noastră subterană

ne-om face pâine pentru foamea gloatei.

Scoala-te in graba!

Asa i se adresează Îngerul Domnului sfântului apostol Petru, atunci când fusese trimis să-l elibereze din lanţuri. Aceeaşi chemare ni se face şi nouă astăzi,"Scoală-te în grabă, fiul Meu, că Mă doare să te văd întinat de cele prealumeşti!". Să nu uităm că suntem chemaţi să tindem asimptotic către Dumnezeire! Să nu ne mulţumim cu starea în care ne aflăm! Să ne rugăm totdeauna să primim râvna cea duhovnicească pentru a ne ridica pentru a ajunge cât mai sus...înspre Dumnezeire! Să-l chemăm să mijlocească pentru noi pe Sf Ap Petru, închinarea a cărui lanţ săvârşim noi astăzi. Hristos în mijlocul nostru!

Sa Invatam sa murim...

Marele Poet Roman, Mihai Eminescu, ne-a lasat probabil cel mai profund duhovnicesc vers din lirica romaneasca..."NU CREDEAM SA-NVAT A MURI VREODATA", insa chiar daca nu credea, cu siguranta a invatat sa moara, si ne-a lasat si noua prin acesta, ca si urmasi ai sai si ai intregului neam Romanesc, sa invatam sa murim... Insa sa murim ? de ce? intrebarea cea mai corecta e fata de ce? raspunsul e fata de lumea aceasta inselatoare, sa ne lepadam de cele vremelnice, sa murim fata de ele, ca sa traim fata de cele vesnice! mai trebuie sa invatam sa murim impreuna cu Sfintii Mucenici care si-au varsat sangele pe glia neamului nostru binecuvantat de Dumnezeu, sa murim cu ei, adica sa nu trecem indiferenti peste pamantul sfintit prin jertfa suprema, ci sa vrem sa ne fi jertfit si noi impreuna cu ei. sa invatam de asemenea sa murim unul in fata celuilalt, sa ne socotim pe noi insine cei mai mici intre frati, sa murim fata de orgoliul,trufia si mandria noastra. sa invatam sa murim fata de patimi care pun stapanire pe zi ce trece pe sufletele noastre. sa invatam sa murim cu Hristos, pe Sfanta Cruce, lasandu-ne sa fim chiar omorati de ceilalti pentru Marturisirea Dreptei Credinte, pentru ca mai apoi sa inviem tot cu Hristos intru slavita Invierea Sa! si de ce trebuie sa invatam toate acestea? pentru ca precum zice o vorba din popor "nimeni nu se naste invatat" ci odata cu trecerea timpului, luand aminte la pildele de dinaintea noastra, invatam sa traim murind si sa murim pentru a trai. Sa nu ne uitam sfintii marturisitori, care ne voe intari in vremurile de prigoana, sa ne rugam lor, caci nu voir trece cu vederea glasurile celor ce striga catre ei din pamantul pentru care si-au varsat sangele: "Sfintilor Marturisitori Romani, intariti neamul nostru in vremea prigoanei!" "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea Cea de o fiinta si nedespartita". amin

Imnul Eminescu...

http://www.youtube.com/watch?v=SMMm4E6C6KA

15 ianuarie

- Mai avem astazi nevoie de Eminescu?

- Nevoia de Eminescu… Nu trebuie sa ne punem problema, sa facem eforturi sa-l aparam. E ca si cum am încerca sa ne salvam grupa sangvina - el face parte din firea noastra… Însa, trebuie sa-i ajutam pe acesti bieti infirmi spiritual, care îl contesta sau care îl ignora, sa-l descopere. Sa ne situam pe pozitia unui om care îndura nedreptatea, nu care o face. Am o compasiune crestina pentru cei care fac nedreptatea. Spunea Eliade ca, daca poporul român dispare de pe fata pamîntului si ramîne o carte a lui Eminescu, lumea stie cine au fost românii. Punct. Si pentru ca tot cauta astia un brand de tara: iata brandul, Eminescu! Dan Puric

La multi ani! au trecut si sarbatorile...sarbatori din nou minunate ca in fiecare an. Craciunul a fost intampinat de colindele pregatite intens si vestite cu bucurie. Cenaclul s-a alaturat membrilor ASCOR Bacau si au colindat pe cei care au fost departe de sanul familiei in perioada desosebitelor sarbatori dar si pe proprii parinti, bunici, indrumatori duhovnicesti, vecini... vestea cea minunata a fost adusa celor din spitale, celor din penitenciar, din orfelinate si azile, dar si celor care si-au petrecut sarbatorile muncind la diferite institutii...Pe langa vestea minunata adusa, noi, vestitorii, ne-am simtit foarte bine, ne-am amuzat,ne-am bucurat impreuna, am gustat din bucatele pregatite de gazde si am uitat complet de oboseala...